E greu sa le lasi pe toate in urma

Privind artificiile, inainte de a pleca din viata:
William Parrish: E greu sa le lasi pe toate in urma, nu-i asa?
Joe Black: Da, e greu.
William Parrish: Asta e viata… ce-as putea sa mai spun..
(din filmul “Meet Joe Black”)
 Ezechiel 24:17 Suspinã în tãcere, dar nu plânge ..
 Zilele acestea am renuntat.
E o renuntare planificata de mult timp, pe care n-am avut puterea sa o fac pana acum. N-a fost usor, dar a fost eliberator. De ce-i asa, o stie El.
 Poate ca doar imposibilitatea intelegerii maretiei care ne asteapta in vesnicie , asta presupunand ca ne indreptam spre Imparatia Cerurilor, ne opreste de la a trece prin viata mai usori, mai liberi de constrangerile circumstantelor, de dorintele auto-flagelante, de zadarnica truda si disperanta alergare dupa vant.
Pentru ca vazuta din perspectiva unuia care stie sigur, care a aruncat o privire dincolo, care a avut harul si curajul sa priveasca prin gaura cheii timpului, in vesnicia viitoare, freamatul de aici nu poate fi decat o nebunie. Pentru cel ce a experimentat un strop cel putin din lucrurile nadajduite toate celelalte palesc, isi pierd din culoare si stralucire.
Insa pentru noi, majoritatea celor cu credinta oscilanta, care ne tinem cu dintii de aceste toate pe care le avem, si de altele pe care am vrea sa le avem aici, e asa greu sa lasam in urma. Fie ca e vorba de lucruri, fie ca e vorba de oameni, sunt momente in care Dumnezeu ne cere sa le lasam in urma. Si uneori lasarea doare. Tare.
Ne intrebam uneori daca poate nu e Dumnezeu nedrept, ca ne ia anumite lucruri, fara drept de apel, fara sa ne intrebe, fara sa avem ceva de spus. Uneori ni le ia treptat, alteori dintr-o data, incat nu apuci nici sa te dezmeticesti.
 Sa fie oare un scop? Sa fie oare o pregatire pentru ziua cand va trebui sa le lasam toate in urma? Sa fie niste renuntari mai mici pregatitoare pentru marea renuntare, pentru ziua plecarii, o mare repetitie existentiala?
Pentru ca vom pleca sigur, mai devreme sau mai tarziu, peste cativa ani, ani ce ni se vor parea ca au trecut ca o suflare. Si va trebui sa ne despartim de toate lucrurile de aici.
Cred ca Moise a fost un om puternic, dar ma intreb, oare cand a trebuit sa plece, privind cu jind spre tara Canaan, in care ar fi vrut asa de mult sa intre, oare a scapat vreo lacrima? Dupa ce a primit atatea din partea lui Dumnezeu, lucrul pe care si-l dorea cel mai mult nu i-a fost ingaduit. Oare Aaron, privind la cei doi fii mistuiti de dreptatea lui Dumnezeu, si-a simtit inima sfasiata de lacrimile pe care ochii nu au avut voie sa le planga? Oare suspinele lui Ezechiel au exprimat o durere mai mica? Oare in inima lui Lot ce-a fost cand ochii-i priveau catre chipul de sare ?
Ce inseamna sa renunti?
Se rupe o parte din tine cu fiecare renuntare, cu fiecare lucru si persoana care iti sunt luate, esti invatat ce inseamna lepadarea, pentru ca lepadarea de sine incepe cu renuntarea la celelalte.
“Vinde tot ce ai!” – a fost sansa unui tanar ca sa-L urmeze pe Isus. Nu cred ca trebuie sa ne vindem casele, insa cred ca avem asa de multe lucruri in plus, incat uneori poate doar o pierdere mare ne mai poate dezlipi inima de ele.
Ati vazut bolnavi fara sansa de vindecare certandu-se de la case, masini, bani? Mai au ele vreo valoare atunci cand stii sigur ca pleci? Dar acum de ce ne purtam ca si cum nu am stii sigur? De ce traim ca si cum ceea ce e mai mult decat evident nu ar fi real? De ce ne legam orbeste de iluzii? Ne incapatanam sa tinem pumnii stransi si ne trezim cu pumnii goi. Si ne trezim mult prea tarziu.
Cred ca sunt lucruri care merita avute in viata. Un nume bun, un caracter frumos, relatii binecuvantate, satisfactia implinirii unui scop divin, bucuria pe care ti-o da o viata dupa voia lui Dumnezeu, experiente felurite emotionale si spirituale.. chiar iubirea romantica.
La sfarsit, lacrimand melancolic sau zambind stangaci cu obraji brazdati de riduri, vom privi cu multumire inapoi spre o viata plina sau cu regret ca n-am fost mai mult, ca n-am avut mai putin?
Gandeste-te la cea mai mare pierdere din viata ta, la cel mai scump lucru la care a trebuit sa renunti? Ai putea sa-I multumesti lui Dumnezeu ca ti l-a luat? Oare daca ti-ar cere Dumnezeu sa renunti la ce ai mai scump azi, ai putea?
E greu, dar stiu ca prin fiecare renuntare Dumnezeu ma pregateste pentru ziua cand le voi lasa toate aici si voi spune cu inima plina: “Doamne, imi esti de-ajuns. Imi esti totul!”
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: