Domnul nu se uita la ce se uita omul. (1 Samuel 16:7)

     Nu a fost concurs de mister nici competiţie sportivă. Nu a fost admiterea la Calculatoare şi nici vreun concurs de cultură generală de genul “cine ştie, câştigă”, la unele capitole, David n-ar fi avut nici o şansă de reuşită.

     Nu ştiu dacă avea un “look” modern (sau postmodern), probabil că nu avea bani de teneşi AllStar şi nici părul întins cu placa, iar în ochii evlavioaselor fete din vecinătate, fermecate de un Eliab mereu zâmbitor cu statură impunătoare, energic şi plin de sine, David nici nu exista.

     Nu avea facultate, nici măcar diplomă de bacalaureat, părinţii nu au avut bani de şcolarizare pentru opt copii şi au decis să-l sacrifice pe cel mai mic, considerând că slujba de păstor la câteva oi e destul de măreaţă pentru capacităţile sale.

     Acolo în singurătate a învăţat să cânte, să mediteze, să tacă, să asculte vocea lui Dumnezeu, să-I vorbească, să-L cunoască, să compună psalmi, şi alte virtuţi necomerciale, necotate la bursa valorilor generaţiei din care făcea parte. Nu avea cal personal, nici cumpărat în leasing (pe firmă), umbla doar pe jos. Era voinic, ba chiar s-a luptat cu lei şi urşi şi a câştigat, dar din păcate fără public. Era frumos şi ştia să “vorbească bine”, dar de obicei nu îl ascultau decât oile, copacii şi Dumnezeu. De fapt secretul lui era acesta. Domnul era cu el (1 Sam 16:17).

     Dacă ar fi stat împreună cu fraţii săi în faţa unui juriu alcătuit dintre cei mai înţelepţi şi viteji ai statului, probabil decizia ar fi fost dată scurt, singurul motiv pentru care a fost lăsat să se întâlnească cu Goliat a fost lipsa de concurenţă.

     Însă Dumnezeu a făcut o alegere “nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă” (Romani 9:11). A făcut abstracţie de calităţi şi a făcut abstracţie de lipsuri, nu a ţinut cont de părerea tatălui lui David, Isai, şi nu a ţinut cont nici de părerea prorocului Samuel, lucru de neimaginat azi, când oricine vrea să fie “ales” în vreo funcţie are nevoie de atâtea aprobări şi cunoştinţe.

     “Mi l-am ales ca împărat”, îi spune Domnul lui Samuel, fără să se explice mai mult. Şi nici nu a fost nevoie de explicaţii pentru că Samuel îşi cunoştea destul de bine Dumnezeul ca să ştie că nu era nimic la întâmplare, ci totul era plănuit de multă vreme. Dumnezeu nu l-a ales ca o soluţie de moment, pentru ieşirea din criza de bărbaţi (încă nerezolvată în zilele noastre) şi lideri a poporului cuprins de “o mare frică”, ci l-a “plănuit”.

     L-a născut şi l-a crescut acolo şi atunci, în umilinţă şi ignorat, tocmai pentru acel moment măreţ. L-a ţinut în umbră, pregătindu-l pentru a sta în faţa tuturor. L-a “păzit” de succes ca să-l ridice mai presus de toţi. L-a smerit ca să îl umple de Duhul Sfânt şi l-a umilit ca să ţină minte când oamenii i se vor închina şi-l vor pune în cântece că gloria e doar a Împăratului Împăraţilor şi că el, David, are voie să cânte şi să laude doar pe Dumnezeu.

     Nimeni nu se uita la David, decât Dumnezeu. Era ignorat de familie şi de societate şi nimeni nu credea că o să iasă ceva vreodată ceva bun din el.

     Dacă crezi că nimeni nu te bagă în seamă am o veste bună. Dumnezeu are un plan şi cu tine, clar şi concret. Te-a născut cu un scop dinainte stabilit.

     Poate mai ai de aşteptat, poate încă eşti la oi, poate încă te uiţi la Eliab cu jind şi te întrebi de ce “fratele tău” primeşte toată atenţia, poate nu înţelegi de ce viaţa ta pare că a ajuns într-un punct mort sau eşti complexat, ca Moise, în aceeaşi şcoală a smereniei.

     Stai lângă Dumnezeu şi aşteaptă-L. El se uită la tine. De fapt, se uită la tine neîncetat, pentru că aşa de mult te iubeşte. În ochii Lui eşti valoros, eşti fiu şi prieten.

     El te-a ales mai înainte de creaţie. Mai înainte de a spune “Să fie lumină!”, viaţa ta a fost scrisă în arhivele divine. Au fost pregătite tot felul de lucruri măreţe, locuri, oameni, circumstanţe, “fapte” în care tu să umbli. Câte un pas odată, Dumnezeu îşi desfăşoară planul şi cu tine. Nu-l poate împiedica la asta decât păcatul tău sau necredinţa. Nu da ascultare vocilor “bine intenţionate” ce încearcă să te intimideze.

     Încrede-te în Dumnezeu şi în planul Lui pentru tine, stai aproape de Domnul, pocăieşte-te şi sfinţeşte-te mereu şi vei vedea că pe cel trăieşte în ascultare şi smerit se uită la lucrurile de sus, nu doar Cerul îl va vedea ci, la vremea potrivită, Dumnezeu îl va înălţa!